Alexandru Marghiloman și Unirea Basarabiei cu România: aspecte istoriografice

În istoriografia sovietică, supusă dictatului ideologic, tema Unirii Basarabiei cu România, a rolului marilor personalități ale timpului, în același rând a prim-ministrului României Alexandru Marghiloman, a
fost distorsionată sau neglijată. Interesul pentru marele eveniment din 27 martie 1918 din Basarabia apare în anii
Restructurării promovate de Mihail Gorbaciov și, mai ales, după proclamarea Independenței de Stat a Republicii
Moldova. Istoricii basarabeni au studiat diverse probleme legate de actul Unirii din 1918, au publicat culegeri
de documente, articole, monografii, au organizat conferințe științifice consacrate Unirii Basarabiei cu România,
personalităților timpului respectiv. Printre alți oameni politici, istoricii l-au prezentat și pe A. Marghiloman.
Examinarea acestor studii demonstrează că prim-ministrul României a fost expus în mod părtinitor, subiectiv,
ca o persoană reacționară, solidară cu „boierii” basarabeni, pornită împotriva reformei agrare și împroprietăririi țăranilor cu pământ. Documentele publicate, memoriile oamenilor politici ai vremii, presa demonstrează că
Alexandru Marghiloman a promovat interesele Națiunii Române, a ținut cont de doleanțele diferitor pături sociale, iar istoricii de astăzi au sarcina examinării obiective, „fără ură și părtinire” a marii personalități Alexandru
Marghiloman.