Căutări experimentale în imaginea figurativă a picturii moldovenești din anii 1975–1980

Pictura figurativă din anii 1975–1980 conturează cea de-a patra și ultima filă în evoluția etapei
generale de tratare națională a formei. Perioada înscrie o nouă subetapă cu un caracter unic, specific mediului
socio-cultural al timpului. Artiștii imprimă o serie de noi implementări creative care modifică formula plastică și
semantică a operelor printr-o abordare experimentală. Caracterul plastic și semantic al picturii figurative capătă
o serie de particularități distincte, interesate de căutări în aria expresionismului romantic și suprarealismului irațional,
optând treptat la modelări schematizate ce avansează spre o sintaxă decorativă. Totodată, experimentul cu
factura plastico-coloristică sporește percepția dematerializată a imaginii figurative, ajustând astfel sensibilitatea
afectivă a mediului contemporan la o imagine metaforică asociată. În același timp, mesajul semantic se concentrează
pe sesizarea particularităților calitative a figurilor și pronunțarea valorilor universului interior al omului.
Uneori mesajul emite profunzimea gândului și valențelor spiritual-afective prin sugestii plastice inversate, cu
conexiune senzitivă la imaginarul perceptiv. Noile intenții predispun pictura figurativă la un proces de reanaliză a
raportului obișnuit dintre imagine și idee, în intenția de exprimare a valorilor pure neidealizate și neredactate ale
mediului social. Acestea reduc datele știute ale formei la un schematism pur, intens regizat după o dramaturgie
teatrală, în scopul obținerii percepției metaforice a subiectului. Prin aceste implementări, pictura figurativă moldovenească
reușește să depășească etapa de tratare națională a formei, plasându-se pe platforma cursului modern
al picturii internaționale.