Timpuri și caracterul stilistic în interior, exterior al locuințelor tradiționale românești-moldovenești

Fiecare popor, națiune are o istorie parcursă de multe interferențe
culturale, etnice, lingvistice, care se completează de la un veac la
altul. Poporul român are un trecut tumultos, cu perioade de ocupație
otomană, eliberarea și unificarea României Mari, dar și separarea de
țara mamă după al doilea război mondial. Astăzi parcursul politic și
național de dezvoltare a Republicii Moldova se zbate între est și vest.
Stilistica tradițională românescă ne reprezintă prin cultură, tradiție și
obiceiuri. Avem un valoros patrimoniu cultural moștenit de la strămoșii
noștri, care se caracterizează prin costumul național, sărbători naționale,
care ne readuc sărbătorile frumoase de primăvară, iarnă, toamnă
etc.
Locuința, casă țărănească, astăzi monument de arhitectură tradițională-
vernaculară (realizată de meșterii populari), este spațiul de
locuit caracteristic locuitorilor unei țări, cu planul, mărimea și aspectul
influențat de condițiile fizico-geografice ale mediului natural, de particularitățile
și specificul sistemului gospodăresc, condiționate istoric și
social. Pornind de la originile stilistice de manifestare în design interior
și arhitectura de exterior, stilul tradițional moldovenesc (românesc)
poate fi inclus într-o stilistică etnică rustică, monumente de arhitectura
țărănească. Astfel, stilul rustic după categorie reprezintă și înseamnă
neapărat păstrarea sau conservarea tradiţionalului, bătrânescului si
folclorului unui popor, care te face să te gândeşti imediat la căminul
ideal, într-o atmosferă ruptă dintr-un basm, stând pe un covor moale
şi miţos, în faţa sobei, şemineului dogoritor. Stilul rustic este strâns
legat de tradiție și de țară. Arhitectura tradițională, indiferent de țară
și zona geografică, presupune folosirea materialelor naturale din mediul
înconjurător din care se construiesc locuințele, cum ar fi lemnul,
piatra, lutul, atât la interior cât și exterior, bunăoară la noi strămoșii au
folosit lemnul în zonele împădurite și piatra în zonele de munte.