O tendință contemporană în restaurarea cărților vechi: minima intervenție

Conservarea și restaurarea cărților vechi constituie un domeniu
deosebit de complex și aflat într-o continuă evoluție. Preocuparea
pentru păstrarea cât mai îndelungată a cărților a parcurs etape empirice
îndelungate până la forma elaborată şi susţinută tehnologic şi
ştiinţific din zilele noastre. Una dintre tendințele susținute și acceptate
de majoritatea specialiștilor o constituie minima intervenție în
procesul de conservare și restaurare a cărților vechi, cu scopul de a
păstra nealterate particularitățile morfologice ale acestora. Intervenţia
de conservare-restaurare trebuie să se rezume la strictul necesar,
trebuind să stopeze procesele de degradare şi să redea obiectului
semnificaţia de odinioară, păstrând însă nemodificată structura originală
a acestuia.
Una dintre situațiile frecvent întâlnite este aceea a intervenției pe
bloc de carte nedesfăcut, această situație impunându-se atunci când
cusătura și coperta sunt originale și bine păstrate.Un alt aspect este
cel al albirii hârtiei îmbătrânite sau a eliminării diferitelor pete de pe
suportul papetar. Deși în urmă cu câțiva ani exista practica albirii,
procedeu agresiv și cu efecte asupra proprietăților de rezistență ale
hârtiei, în ultima vreme există tendința de a se păstra aspectul artefactului,
modificările cromatice sau petele de pe hârtie fiind considerate
consecințe ale trecerii obiectului prin istorie. Acesta este rezultatul
unei mai bune înțelegeri a implicațiilor științifice din spatele albirii și
a altor tratamente de „curățare” și a daunelor pe care acestea le pot
provoca.
În prezent, asistăm la o nouă abordare a intervențiilor de conservare
restaurare, însă utilizarea teoriei contemporane a conservării și
restaurării ca reper nu înseamnă o schimbare generală a modului
în care a avut loc până acum procesul de conservare-restaurare, ci
doar raportarea tuturor acțiunilor întreprinse la scopul final al acestor
acțiuni, care este păstrarea integrității fizice și a semnificației culturale
a unui obiect în vederea transmiterii acestuia generațiilor viitoare.