Arta interpretativă la ţambal în spațiul european: perspectivă diacronică

Analiza dezvoltarii artei interpretative la ţambal din arealul european
în perioada ultimilor 100–150 de ani relevă raporturile ei cu realităţile
socio-culturale, lărgirea posibilităților tehnice și de expresie
ale instrumentului, cu creșterea măiestriei profesionale a interpreților,
varietatea şi caracterul actual al repertoriului cultivat, cu tendinţa integrării
modelelor de şcoli.
Comunicarea propune o incursiune în istoria fenomenului, evidențiind
anul 1874, determinat, grație contribuției lui J. V. Schunda, de
apariţia ţambalului mare de concert, după care A. von Geza reprofilează
concepţiile repertorial-artistice şi impulsionează academizarea
instrumentului. Aceşti doi factori semnificativi vestesc noua eră în istoria
instrumentului – cea a profesionalismului în practicile ţambalistice.
Propunem un excurs temporal în dinamica includerii, afirmării țambalului
în viața concertistică din Republica Moldova, cât și din diferite
țări europene.
Cu evidente efervescenţe cultural-artistice şi educativ-didactice se
impune pe harta Europei şcoala de ţambal din Budapesta. Exponenţii
maghiari ai gândirii muzicale și didactico-pedagogice de tip academic
întrevăd de timpuriu elemente de cunoaștere, inclusiv de popularizare
a ţambalului.
Un rol dinamizator în educarea şi elevarea gustului artistic, în consolidarea
academizării instrumentului aparţine şcolilor de țambal din
Slovacia, Cehia, Ucraina, România, Republica Moldova, Germania,
Belarus, ale căror căi de dezvoltare au fost diferite, idealurile însă au
fost identice.
Creaţia şi viaţa ţambalistică caută noi căi şi modalităţi de comunicare
artistică. Acesta fiind unul din punctele de plecare ale studiului,
arta țambalului, înţeleasă ca fenomen organic, păstrează legătura cu
tot ce s-a creat valoros şi trainic în deceniile anterioare, cu stimulentele
novatoare ale fondului tradiţional. Comunicarea ia în considerare
filonul național în afirmarea și promovarea identității organofone a țambalului
în cultura europeană, contribuție care este una substanțială.