ROMÂNII DIN BALCANI ÎN CERCETĂRILE SLAVIŞTILOR RUȘI DIN SECOLUL AL XIX-LEA

Interesul politic și geostrategic al Rusiei față de Balcani și expansionismul rus în această direcție au produs în secolul al XIX-lea o întreagă literatură, în special literatură etnografică și statistică despre poporul slav din sudul Dunării, dar și despre comunitățile etnice care coexistau cu el. În acest studiu, autorii și-au propus să identifice în cercetările slavilor ruși din secolul al XIX-lea informații și considerații ale rușilor despre românii din sudul Dunării. În cea mai mare parte, primii slaviști ruși erau reprezentanți ai grupurilor etnice slave, originari din zona balcanică, care studiau la universitățile rusești și / sau erau angajați în serviciul împăratului rus. Deoarece acești cercetători cunoșteau limbile slave sudice, dar și scopul investigațiilor, cercetările lor poartă mai mult un caracter statistic și descriptiv, cu puține intervenții analitice. În lucrările analizate în acest studiu, slaviștii au atestat o prezență importantă a românilor în sudul Dunării, românii fiind identificați cu nume diferite – rumuni, volohi, valahi, țințari, cuțovlahi etc., dar toți vorbind aceeași limbă. Deși ponderea demografică atestată a românilor din Balcani nu a fost foarte importantă, aceștia sunt prezenți în toate statisticile elaborate de slaviști ca fiind a 5-a națiune din Balcani, după bulgari, sârbi, greci, evrei, albanezi sau turci. În acest fel, a crescut interesul cer­cetătorilor ruși pentru o națiune creștin-ortodoxă. Deși prezenți, românii din acea regiune nu contau cu adevărat. Însă, datorită intereselor militare și politice ale Imperiului Rus în Balcani, a fost posibil să se păstreze informații foarte diverse și valoroase despre prezența românilor la sud de Dunăre.