Participarea romilor la construirea unei societăți socialiste (pe baza materialelor din presa republicană)

În timp ce în Occident, în a doua jumătate a secolului XX, romii au
început să ducă o luptă decisivă pentru drepturile lor civile, în URSS,
ca și în republica noastră, s-a realizat o politică de implicare a romilor
în câmpul muncii. Presa republicană publica eseuri și schițe care
mărturisesc participarea cu succes a romilor împreună cu muncitorii
altor naționalități la construirea unei societăți socialiste. Unul dintre
exemplele unei astfel de includeri în viața societății sovietice a fost
biografia lui Andrei Taranov, care în anii 1930 a fost președintele Uniunii
Romilor din URSS și primul redactor-șef al revistelor „Romani
Zorya” și „Nevo Drom”. Totodată Taranov este un reprezentant al primului
val al elitei romilor în perioada sovietică, care, după revoluție,
a fost implicată activ în construcția unui nou sistem. Taranov a reprezentat
acea parte a romilor care s-a dezis de viață patriarhală și a
încercat să organizeze viața sa pe un nou principiu. Mai mult decât
atât, Taranov a fost unul dintre acei romi cu studii care au crezut sincer
în ideile „strălucitoare” de construire a comunismului, agitându-și
în mod activ conaționalii pentru o viață stabilă, pentru a se alătura voluntar
construcției fermelor colective – „kolhozuri”. Născut într-o șatră
de romi iobagi în 1896, Andrei Taranov a fost unul dintre cei care în
anii 1920 ai sec. XX a venit cu ideea creării unei scrieri romani. Participant
și invalid al războiului civil, Taranov a jucat un rol important
în crearea fermelor colective ai romilor din regiunea Volga, Kuban și
Ural. Se cunoaște că în 1931 Andrei Taranov a devenit primul regizor
al teatrului „Romen” de la Moscova. În toamna anului 1944, Andrei
Taranov, s-a stabili cu traiul în orașul Rezina. A activat ca director al
fabricii de fermentare a tutunului din Soldănești, șeful biroului regional
de asigurare pensionară.