Paradigma şi prioritatea acesteia în raport cu metoda, în cadrul gândirii statistice

Abstract

Statistical Thinking is a methodical, comprehensive, simultaneous, and simplifying mind’s process. The significance of a methodical process occurs as a result of this systematic own thinking, complexity is due mainly to the increasingly large statistical data that “invade” human knowledge, and due to a desire of individual observation, systematization, processing, analysis, interpretation. The simultaneous’ feature and, less frequently, the gap are practical expressions of the specific moment of the statistical research, of its chronological approach, allways under its permanent influences, tendencious and cyclical. Simplifying process, isolation and aggregation tend to appear as simplification results from the statistical applied method, during the period of the final analysis. In such a language and communication for specific purposes context, a statistician considers “paradigm” in the first place, as a statistical essence, and only after a profound differentiation and customization of statistical thinking in relation to other ways of scientific “reasoning”. In the final appendix, it seems even to the paper’s author, that statistics is a branch of logic, a way of thinking through the paradigm of variation or variance…

Rezumat

Gândirea statistică este un proces metodic, complex, simultan şi simplificator. Accepţiunea de proces metodic apare ca urmare a sistematizării proprii acestui tip de gândire, complexitatea este cauzată mai ales de volumul din ce în ce mai mare de date statistice ce “invadează” cunoaşterea umană şi de dorinţa individuală de observare, sistematizare, prelucrare, analiză, interpretare. Simultaneitatea şi, mai rar, decalajul sunt expresii practice ale momentului specific al cercetării statistice, ale demersului ei cronologic, întotdeauna sub influenţele acestuia, permanent tendenţiale şi ciclice. Simplificarea procesului, izolarea şi agregarea apar ca rezultate ale metodei statistice aplicate pe durata analizei finale. Într-un astfel de context al unui limbaj şi al unei comunicări realizate cu scopuri specifice, statisticianul consideră “paradigma”, în primul rând, de esenţă statistică şi, mai apoi, un element de profundă diferenţiere şi personalizare a gândirii statistice în raport cu alte modalităţi de “cugetare” ştiinţifică. În anexa finală, statistica devine chiar şi pentru autorul lucrării un tip de logică sau un mod de gândire cu ajutorul paradigmei variaţiei sau dispersiei...