DEGRADAREA/MINERALIZAREA ANTIBIOTICELOR ÎN SOLUȚII APOASE PRIN APLICAREA PROCESELOR DE OXIDARE AVANSATĂ

Emergenții farmaceutici sunt, în mare parte, reziduuri medicamentoase greu biodegradabile, care au o eficiență de înlăturare de 20,0-50,0% prin aplicarea metodelor convenționale, comparativ cu eficiența înaltă obținută dupa aplicarea proceselor de oxidare avansată. Obiectivul principal al acestei cercetări rezidă în stabilirea parametrilor fizico-chimici optimi care influențează procesele de oxidare avansată a amoxicilinei (AMX) din soluție aposă. Au fost realizate mai multe studii experimentale în vederea determinării performanței de degradare și gradului de oxidare/mineralizăre în funcție de valorea pH-ului, concentrația H₂O₂ și a catalizatorilor (ioni Fe²⁺ și dioxid de titan). Concentrațiile inițiale ale reactanților au variat în intervalul: 0,01–0,3 mM pentru ioni Fe²⁺, 0,1–0,5 g pentru TiO₂ și 1,0–5,0 mM pentru H₂O₂. Oxidarea catalitică omogenă și eterogenă a AMX s-a realizat la valoarea pH-ului de 2,2 pentru sistemul AMX/Fe²⁺/H₂O₂/UV și de 3,5 pentru sistemul AMX/TiO₂/H₂O₂ /UV.

Metodologia cercetării include studiul proceselor de oxidare/mineralizare prin determinarea variației consumului chimic de oxigen și a concentrației substratului prin metode spectrofotometrice. După stabilirea parametrilor fizico-chimici, s-a obținut că amoxicilina din soluție apasă s-a degradat 90,0% și s-a oxidat/mineralizat 96,0% prin aplicarea reagentului Fenton, iar pentru oxidarea fotocatalitică a AMX în prezența dioxidului de titan performanța de degradare este de 65,0%, iar gradul de oxidare/mineralizare – de 97,0%. Deși rezultă un grad de oxidare/mineralizare înalt, concentrația com­pu­și­lor remanenți este ridicată (11,9-12,5 mgO/L), ceea ce indică prezența unor compuși organici stabili.