Considerații asupra problemei autenticității și modei în literatura franceză a secolului al XX-lea

Literatura, ca activitate socială, comportă neapărat semnele unui mediu cultural, politic, economic,
aflându-se în rezonanță cu spiritul epocii în care a luat naștere. Opera literară, fiind rezultatul actului creator
al autorului său, conține trăsături specifice de stil, ideologie, cunoștințe și atitudini subiective ale scriitorului, prin
care aceasta devine autentică, originală și autotelică. În același timp, activitatea artistică nu poate fi concepută în
afara societății, ceea ce face ca instituțiile, mentalitățile și gusturile sociale colective să influențeze inevitabil alegerile
autorului la nivel de lexic, sintaxă, ortografie etc. În acest context este justificat să vorbim despre fenomenul
de „modă” în raport cu limba și literatura. În prezentul articol, se propune o reflecție sintetică despre confluența
vocilor autentice ale autorilor și a dezideratelor modei lingvistice ale timpului în cadrul operelor literare franceze
din secolul al XX-lea.