Hotărârea suplimentară în procedurile civile contencioase

Hotărârea judecătorească, deși constituie instrumentul fundamental aflat la dispoziția justițiabilului, menit să-i garanteze acestuia drepturile încălcate și interesele lezate, totuși nu întotdeauna oferă acestuia un răspuns corect și integral la capetele de cerere înaintate. Erorile comise de instanță însă pot fi înlăturate pe diverse căi, unele din ele având un caracter mai grav – în ordinea căilor de atac, altele însă, care nu vizează fondul cauzei, pot fi înlăturate chiar de către instanța care a pronunțat hotărârea lacunară. Anume cea din urmă situație constituie subiectul de dezbatere a acestui articol, fiind abordată chestiunea nerespectării uneia din cerințele fundamentale ale hotărârii judecătorești, și anume deplinătatea hotărârii. Or, soluția în acest caz este, după cum prevede legiuitorul în art.250 al Codului de procedură civilă, solicitarea unei hotărâri suplimentare.

În rezultatul analizei acestei instituții am identificat care sunt cerințele înaintate față de o hotărâre judecătorească, efectele emiterii unei hotărâri ce nu întrunește condiția deplinătății, particularitățile procedurii emiterii hotărârii suplimentare și lacunele constatate în practica judiciară, temeiurile care constituie fundamentul acestei hotărâri, precum și unele posibile soluții pentru carențele depistate.