ASPECTE CONCEPTUALE PRIVIND SCOPUL SANCȚIUNII ÎN ACTIVITATEA JUDECĂTORILOR

Cu privire la independența justiției se impune concluzia că reprezintă o va-loare supremă a oricărui stat de drept, fiind cea care asigură menținerea echilibrului social și supremația legii. Protejarea sistemului judiciar de presiuni, afectări sau ingerințe reprezintă premisa esențială a unei justiții independente, bazat pe lege și pe valorile sociale protejate prin aceasta. Totuși, independența nu poate fi privită ca un privilegiu al judecătorului, ea constituie și o datorie a fiecărei judecător. Astfel, principiul independenței judecătorului poate fi înțeles doar în legătură cu principiul responsabilității și răspunderii judecătorului, în exercitarea funcției. În prezenta comunicare, ne vom axa pe dimensiunea ce ține de spiritul funcției de judecător, pe care trebuie să-l îmbrace cel ce exercită această funcție, iar aplicarea sancțiunilor judecătorilor trebuie să reprezinte o excepție și nu o măsură de corecție, ca scop. Pe această cale, vom elucida concursul dintre noțiunile: „integritate și responsabilitate în raport cu caracteristicile funcției de judecător.