FENOMENUL DISCRIMINĂRII ÎN INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN REPUBLICA MOLDOVA

Combaterea discriminării este expresia idealului egalităţii între oameni. În majoritatea contextelor „principiul egalităţii” este definit ca absenţă a oricărei discriminări directe sau indirecte. Lumea în care trăim este diversă, ea impune persoanelor cu identităţi variabile să interacţioneze generând comportamente de cooperare şi caritate, alteori competiţia şi atitudinea exclusivistă. Motivaţiile discriminărilor pe criterii identitare sau de opţiune sunt cel mai des sexul, rasa, nivelul studiilor, naţionalitatea, etnia, limba, religia, categoria socială, convingerile, orientarea sexuală, vârsta, dizabilitatea, boala cronică necontagioasă, infectarea HIV, apartenenţa la o categorie defavorizată.
În prezent, principiul nediscriminării este înserat, practic, în toate tratatele şi documentele internaţionale de protecţie a drepturilor omului. Discriminarea bazată pe diversele criterii este interzisă de dispoziţii expres prevăzute de actele normative.