Prezentăm cazul unei fetițe de șapte ani care s-a prezentat la urgență pentru ptoză palpebrală dreaptă și durere periorbitală de 24 de ore, care nu a cedat cu analgezicele uzuale, fiind afebrilă, cu grețuri și vărsături sporadice și fără proces infecțios intercurent.
Pacientul nu avea antecedente personale sau familiale de interes, cu excepția unui episod similar cu cel descris în ultimii doi ani, cu o durată de două săptămâni, care a cedat spontan, fără medicație. Examenul fizic a evidențiat paralizie de supraducție și adducție a privirii ochiului drept, cu ptoză palpebrală, fără afectare pupilară sau alterarea altor nervi cranieni. Au fost efectuate o hemogramă completă și biochimie generală, rata de sedimentare a eritrocitelor, proteina C reactivă, hemoglobina glicozilată, anticorpi anti-DNA, anticorpi antinucleari (ANA), anticorpi de nucleu extractibil (ENA), anticorpi citoplasmatici antineutrofile (ANCA) și imagistică prin rezonanță magnetică craniană, toate rezultatele fiind normale. A fost diagnosticat sindromul Tolosa-Hunt și a fost prescrisă prednison orală 1 mg/kg/zi timp de cinci zile. În 48 de ore, pacientul a fost reevaluat și a prezentat o rezolvare completă a oftalmoplegiei și a durerii, cu persistența unei ușoare ptoze palpebrale, care s-a menținut pentru următoarele șase luni.


