O femeie în vârstă de 66 de ani a fost supusă unei histerectomii plus anexectomie bilaterală și limfadenectomie pentru adenocarcinom endometrial. Antecedente: distrofie miotonică de tip I (DM tip I) sau boala Steinert, stimulator cardiac pentru AVB completă, boală pulmonară restrictivă care necesită ventilație mecanică non-invazivă nocturnă (VNI), boală hepatică cronică non-virală cu hipertransaminazemie monitorizată prin tractul digestiv, hipotiroidism tratat cu levotirozină și hipertensiune arterială tratată cu candesartan. Intervenții chirurgicale anterioare: colecistectomie prin laparotomie în urmă cu 20 de ani și operație de cataractă bilaterală, ambele fără complicații.
- ECG: ritm sinusal. Captarea ventriculară a stimulatorului cardiac. Blocaj complet al ramurii stângi.
- Radiografie toracică: model restrictiv. Ușoară efuziune pleurală stângă.
- Spirometrie: FEV1 0,88 l (45,3%), FVC 1,16 L (49,6%), FEV1/FVC = 0,76.
- Gazele din sângele arterial: pH 7,44, PO2 53 mmHg, PCO2 51 mmHg, HCO3 34,6 mmol/l.
- Hemograma: Hb 11,4 g/dl, Ht 35,6%, trombocite 85x1000/μl, leucocite 4,6x1000/μl.
- Coagulare: activitate protrombină 80%, aPTT 24,8 s.
La sosirea în sala de operație, pacientul era normotensiv, normotermic și cu o saturație a oxigenului arterial de 99% cu 02 în ochelari nazali la 3 litri pe minut. A fost evitată premedicația cu benzodiazepine.
S-a decis efectuarea anesteziei intratecale cu bupivacaină hiperbară 0,5%, 9 mg, plus 5 μg de fentanil; tehnica a fost efectuată fără incidente. În prima oră, s-au administrat paracetamol 1 g iv, metamizol 2 g iv, dexametazonă 4 mg iv, dexketoprofen 50 mg iv și terapie cu lichide cu încălzitor. În timpul acestei prime ore, uterul și anexele au fost rezecate. După 100 de minute și în coincidență cu limfadenectomia iliacă și para-aortică, pacientul a prezentat dureri, astfel că s-a decis injectarea a 10 mg de ketamină în bolus (evitându-se utilizarea benzodiazepinelor, morfinei și propofolului). S-a utilizat un total de 40 mg de ketamină, care a asigurat o analgezie satisfăcătoare fără efecte secundare. Mecanica ventilatorie și saturația O2 au rămas neschimbate în timpul operației, singurul suport respirator fiind terapia cu oxigen pe care o primea deja în salon (O2 în ochelari nazali la 3 l/min).
Intervenția chirurgicală a fost finalizată după 150 de minute fără incidente. În unitatea de reanimare, a fost începută NIMV (CPAP la 5 cmH2O), s-a efectuat un bloc percutanat transabdominal (TAP) bilateral (7,5 ml de ropivacaină 0,5% și 7,5 ml de mepivacaină 1% în fiecare abdomen), precum și un bloc al mușchiului drept abdominal (5 ml de ropivacaină 0,5% de fiecare parte), ambele fiind eficiente. Analgezia a fost prescrisă pentru secția de internare evitându-se opioidele, unde a ajuns la trei ore de la internare la resuscitare.
În timpul șederii sale în secție, pacienta a rămas stabilă și cu durerea controlată, iar în a cincea zi de la operație a fost externată din spital.


