Pacient de sex masculin, în vârstă de 17 ani, adresat Serviciului de Chirurgie Maxilo-Facială al Universității din Talca, pentru că prezenta o leziune la nivelul unghiului mandibular drept, evidențiată la un control teleradiografic lateral cervical, în urma unui accident rutier.
Pacientul nu a raportat antecedente personale sau familiale. Antecedentele de fumat, alcool și droguri au fost negative, la fel ca și administrarea de medicamente sau alergiile la medicamente. Examenul fizic general nu a fost compromis. Nu s-au observat modificări estetice sau funcționale la examinarea clinică extraorală. Palparea intraorală a evidențiat o ușoară creștere de volum în zona posterioară a vestibulului mandibular.

În studiul radiologic convențional s-a observat o imagine uniloculară extinsă de densitate mixtă, cu predominanță radioopacă, înconjurată de o bandă radiolucentă cu limite net corticalizate situată în zona dintelui 48, parțial supraproiectată în rădăcinile dintelui 47 cu bombarea plăcilor osoase și cu respingerea dintelui 48 spre regiunea distală și cefalică. Canalul mandibular a fost deplasat spre marginea bazilară în segmentul corespunzător corpului mandibular și respins distal în ramura ascendentă.

Studiul a fost completat cu o tomografie axială computerizată care arăta o leziune hiperdensă, cu limite clare și corticalizate, cu lărgirea tablelor osoase. Dimensiunile sale au fost: antero-posterior 25,9 mm, vestibulo-palatin 21 mm și 28,3 mm în cel mai mare diametru cefalo-caudal.

Achiziția imaginilor a fost procesată cu softul Dentascan®, obținându-se reconstrucții axiale, panorex și transversale ale zonei de interes, care au confirmat proximitatea față de canalul mandibular, precum și implicarea ambelor mese.

Diagnosticul diferențial pentru acest caz a fost odontomul complex imatur, fibroodontomul ameloblastic, tumora odontogenă epitelială calcificantă și chistul odontogenic epitelial calcificant.
După studiul radiologic, s-a efectuat o biopsie incizională sub anestezie locală, care a inclus atât țesuturile moi, cât și cele dure, prezentând un țesut calcificat de tip dentină, cu zone de calcificare minoră și țesut conjunctiv fibros lax care semăna cu reticulul stelat al organului dentar. Periferia a prezentat țesut conjunctiv fibros și câteva zone mici cu epiteliu de origine odontogenă, cu prezența unor celule cilindrice periferice de tip ameloblast. Eșantionul era neregulat și nu prezenta o structură denticulară. În consecință, diagnosticul histologic a fost o leziune compatibilă cu un odontom în formare cu prezența modificărilor ameloblastice.
Enuclearea leziunii a fost efectuată sub anestezie generală, folosind o abordare extraorală la nivelul unghiului mandibular drept pentru a facilita modelarea și plasarea ulterioară a unei osteosinteze rigide. În acest fel s-a accesat zona afectată, găsindu-se o masă vestibulară foarte diminuată, care a fost îndepărtată pentru a face loc expunerii și eliminării complete a leziunii, încheindu-se cu un chiuretaj al patului chirurgical. Rămășițele de țesut osos sănătos erau foarte sărace, astfel că s-a planificat plasarea unei plăci de reconstrucție de 2,4 la nivelul unghiului și corpului mandibular pentru a asigura o rezistență mai mare și a preveni o fractură patologică. Nu a fost planificată o grefă imediată din cauza posibilității de recidivă.

Examinarea histopatologică a specimenului operator a evidențiat o cantitate mai mare de țesut ameloblastic și s-a pus diagnosticul de fibroodontom ameloblastic.

Vindecarea a decurs fără probleme. Deși această leziune are o rată scăzută de recurență, pacientul este monitorizat în mod regulat și nu au existat semne de recurență până în prezent.


