O femeie în vârstă de 52 de ani cu infecție cu virusul hepatitei C, genotip 1b, cu încărcătură virală ridicată (> 5 E5 UI/ml) s-a prezentat în clinică plângându-se de astenie și de apariția unor leziuni cutanate pe torace și față care sângerau, care au dispărut spontan după compresie. Examenul fizic a evidențiat o ușoară splenomegalie și prezența unor păianjeni în regiunea nazală și în torace. Testele de laborator au arătat GOT 108 U/l, GPT 113 U/l, GGT 131 U/l, fosfatază alcalină 116 U/l, bilirubină totală 2,3 mg/dl, albumină 3,5 g/dl, activitate protrombină 75%, leucocite 6.890, hemoglobină 10 g/dl, trombocite 132.000, Ig G 1970, Ig M 162, ANA 1/40. Ecografie abdominală: ficat heteroecogen, suprafață neregulată cu hipertrofie a lobului caudat. Portal permeabil 10 mm. Splină 14 cm. Endoscopie gastrointestinală superioară: fără varice esofagiene sau gastrice; fără semne de gastropatie de hipertensiune portală.
Tratamentul a fost inițiat cu terapie combinată cu PegINF alfa 2a 180 mg/săptămână sc. și ribavirină 1.000 mg/zi, întreruptă după 12 săptămâni din cauza lipsei de răspuns.
În timpul urmăririi, pacientul a raportat o agravare a asteniei și dispnee la efort moderat. Suspiciunea de sindrom hepatopulmonar a determinat efectuarea de gazometrie arterială și spirometrie: FEV1 105,9%, FVC 101,8%, FEV1/FVC 87,52 și o ecocardiogramă cu contrast sonic care a evidențiat trecerea serului din atriul drept în cel stâng sugerând un șunt cardiac. Aceste constatări au stabilit diagnosticul de sindrom hepatopulmonar (4).
Pacientul s-a prezentat cu noi episoade de sângerare din vene de păianjen localizate în torace, care nu au răspuns la cauterizare, necesitând excizia chirurgicală în două rânduri. Tratamentul a fost inițiat cu tamoxifen, care a redus episoadele de sângerare, iar la trei săptămâni de la începerea tratamentului nu au mai apărut noi episoade de sângerare, iar numărul de leziuni s-a stabilizat.


