Un bărbat în vârstă de 35 de ani s-a consultat pentru pierderea bruscă a vederii centrale la ochiul stâng. În istoricul său personal, a avut o răceală obișnuită timp de 10 zile înainte de episod.
Examenul clinic a evidențiat o acuitate vizuală necorectată de 0,9 la ochiul drept și 0,1 la ochiul stâng, cu metamorfopsie la acesta din urmă. Nu au fost observate semne inflamatorii sau anomalii ale segmentului anterior.
Fundul de ochi stâng a prezentat o îngroșare maculară de aproximativ 2 diametre papilare (PD) cu mici hemoragii intraretiniene. Fundul de ochi drept a arătat o leziune alb-gălbuie cu un diametru papilar temporal inferior maculei. Examinările suplimentare au inclus angiografie cu fluoresceină (FFA) și angiografie cu verde de indocianină (IGA), tomografie cu coerență optică (OCT), ecografie în modul B și un test de sânge complet.

FFA a IO prezintă un model de hipofluorescență peticulară în primele momente, urmată de o hiperfluorescență difuză a polului posterior cu o zonă hiperfluorescentă subfoveală mai bine delimitată de 1 PD. AVI arată o zonă hipofluorescentă cu margini slab delimitate în polul posterior, care se menține cu timpul angiografic.

OCT arată o pierdere a grosimii foveale datorată existenței unui chist intraretinian subfoveal însoțit de mici zone de dezlipire de retină neurosenzorială perifoveală (DRNS).

Atât studiul ecografic, cât și cel analitic nu au evidențiat nicio constatare de interes.
Având în vedere această leziune bilaterală, deși asimetrică, alb-gălbuie, de origine inflamatorie, localizată în interfața corioretinală, diagnosticul probabil a fost epiteliopatie acută placoidiană posterioară cu o prezentare atipică.
Din cauza pierderii severe de VA, a fost inițiat un tratament cu corticosteroizi sistemici administrați pe cale orală, cu 1mg/kg de prednison; a fost prescrisă și o tabletă zilnică de omeprazol.
După 2 săptămâni, pacientul a venit pentru un control și a raportat o foarte ușoară ameliorare a LAA. AVSC este de 0,9 și, respectiv, 0,15. Examenul fundului de ochi a evidențiat o creștere a pigmentației leziunilor fără alte semne de interes. OCT arată o alterare a RPE subfoveal în OI, fără a evidenția micul DRNS perifoveal descris mai sus. Regimul de corticosteroizi a fost apoi redus.

La 5 săptămâni, pacientul a prezentat o ameliorare semnificativă, cu un AVSC de 0,9 la OD și de 0,6 la OI. Fig. 5A arată vindecarea leziunilor coroborată cu un FFA de control.
La ultimul control efectuat la un an de la debutul episodului, acuitatea vizuală a pacientului s-a recuperat complet, cu 0,9 la ambii ochi, fără corecție. Examenul fundului de ochi a evidențiat o hiperpigmentare a leziunilor corespunzătoare cicatrizării acestora.


