E o viața înainte de deportare în o știu părinței, că ei au fost deportați, eu sunt născut în Siberia, au fost deportați politici.
Tata a fost în lager, condamnat la moarte, tata a fost șevdipost, datoria lui care era pe timp urlicelea, datoria lui a fost să apere oameni, să facă dreptate la oameni.
Dar asta au fost o incriminare lui, că a făcut propaganta anti-Sovetii, că nu s-au ocupat cu ei este.
Și a scapat de, că au fost condamnat la moarte, a scapat de condamnarea asta prin aceea că a putut coace pâni, cocea pâni, și pentru condamnați, și pentru care lucrau acolo.
Nu știu cum să-i numesc pe așa oameni care îi supravegeau pentru supravegeturi, care îi supravegeau pe condamnați.
Și ei mâncau pânieșului o plăcut cu tata coace pânieș, cu asta tata o scapat de la condamnarea de moarte.
Dacă erau în acolo, unde erau în baracurile, unde treiau condamnaței, erau și bolnavi, și mai slavi, și asta.
Și el pânia lui, că le dă de trei felii de pâni pe zi, și el pânia lui o pânie în buzunar și-o ducea acolo la aceea să împărțe cu aceea de el.
Pânia zici, câte o aștie de pâni, de la pânia asta, de la pânia aceea, ca să nu se observi, că dacă l-o observa, gata era.
Nu mai treia, încă acolo nu se jucă o ziscă cu aceasta. Și tata tot, el o supraviețuit cu gândul că totuși s-o găsască pe mama, poate se fi fost mama cu doi copii, a fost în regionia Tiumeni.
A lucrat unde-i o trimiteau la lucruri cele mai groazni, care nu au înbărbat și nu putea să le facă lucrurile acelea.
Și mai țin minte încă un moment care tot mama când o fost radicați, o luată un covor moldovinesc, un covor moldovinesc tăsut din s-a, cu două coșuri cu flori.
Și o vândut în iarna când o viniți, o vândut cu o vorușela pe o caldare de cartofi, pentru o caldare de cartofi, o vândut cu o vorușela moldovinesc.
Și aici rușă ceea care o cumpărat.
Întrebau, dar voi unia îl puneți jos, ori la mama, îl îmrec, îl să puni pe păretii.
Și țin minte când noi ne ducem, când ei s-ara aprendeu lumina, noi ne uitam pe fereastră și ne uitam la covorușela.
Și așa de frumos era, până amuia eu eram micuță, dar țin minte, culoarele, țin minte.
Și așa îmi pare că mă durez suflet, că el nu ea nostru, că mama l-a vândut și l-o da pentru o caldare de cartofi.
În timp îi stau.
Tata căuta să vă adăug unde eu fost duș, poate să afli ceva în lagării el, nu aflat unde eu fost părinței,
unde eu fost mama cu fietele dusă.
În timpul ăsta s-o mai născut de aici din Moldova mama cu a treilea copilă a fost încercinată cu a treilea copilă.
S-o născut copilul a trei tâns, prăzece lungi și a murit copilul.
Asta au fost o trau mare pentru mama, sigur, dar ce e că nu era tata, era foarte greu, că nu era tata alături de densa.
Tata, după ce a murit Stalin, a fost elaborat, a venit în Moldova, a început să o cauti pe mama.
Prin Rudi, o aflat în cei regionii mama.
Și el o scris că dacă se poate, se pleci el acolo.
Eu dat, băiei, se pleci el la mama.
O mers la mama, o găsit-o.
Mama unde treia mama, început din nou familia s-au mai născut, ne-am născut noi trei copii încă.
După ce el o venit din Moldova.
Dar vreau aia să mi-ar găsă acas în Moldova, înapoi.
Și când le-o permis la toată familia, și mamei, și lui,
au permis la toată familia să pleci în Moldova, tata s-a îmbolnavit și o decetat în Siberia.
Îmi pare rău că mult ai suferit din cauza mea.
Dar îmi pare foarte rău.
Ză-și, copiii o suferit și te mai condamnă încă o dată la aceștia suferință,
că ză-și, să te duci acas, să te duci în Moldova.
N-ai unde te duci, n-ai casă, n-ai unde te îndoarce.
Dar tu ești puternică și tu ai să reziști, da să duci copiii acas.
Asta o vrut neapărat ca mamea să vin înapoi în Moldova, cu noi, să ne aduc în coace.
Ză-și, mamea, eu nu e plinit. Ză-și, ultima adorința mea e.
Am mers o lună de zile din Siberia, în Moldova.
Cu vaporul două luni de zile, două săptemâni.
Pe urmă cu trenul, cu mașână.
Până am ajuns în raiul Unisporeni, la umatul și grauri familia.
Asta, da, mamea cum nu-ți înminti, cum mamea.
Știu că toți plângeau,
plângeau când să-ntâlneau, toți plângeau, plângeau și pitata,
dar rudelilor tată, ca am așa sătim eu din noi.
Asta momenti eu le-ți înminti și o fost groaznici.
Groaznici, noi, fără mama,
ni lăsa noi nu cunoștiem rudelilor, nu cunoștiem limba și asta.
Mama căutas să vă adăpi în satii, dar o dată îi scălitură,
că aproape de sa, tot de unde o fost ziportați,
nu o să duc acolo, nu o să aibă pritienții la nimeni, nimic,
să ciară ceva ajutor, ceva nimic.
O dată îi scălitură, ca așa ceva e, nu.
Și îl mai tare și te doar e amuiați a ducea minte.
Cel mai dureros care o fost, că vă spun că,
când mama ne așeză la masă și șapte suflete steași,
să n-ai masă, să n-ai unde să așez,
copilul să mânânce, să îi dai de mâncare,
și plăgea asta era cel mai...
și pentru mine era mai...
mai dificil, mai...
mai dureros așa.
Și noi în...
nici nu știu, în 9-10 pare mescă o fost reabilitați părinței,
și noi, aștia care am fost născut acolo, în locul
de detențe a părinților,
am fost reabilitați, dar așa n-i său coteu ca
dușmania poporul.
Că toată că n-am făcut nimic rău,
am fost, cum tata spune că,
zice, eu n-am pentru și să...
să retreiesc, eu am făcut tot legicim,
cum o fost lege, cum n-am încălcat lege,
n-am încălcat nimic, n-am făcut nimic rău, n-am făcut la nimeni.
Da, vă putem minte.
Pine dreptate.
În casă, în familie, nu se vorbea,
din până în 80...
85-așa, undeva,
nu se vorbea.
Chiar nici în familiei nu avea, mama nu vorbea,
este tema asta de deportări,
am fost, am trăit în sebiere, așa tât.
Dar nu, din și cauză, o nimeni erită acolo,
cum o fost duș, prin ce o trecut, eu nu.
Asta nu m-a din spus,
să le mameți în minte, o fost strașnic.
O fost deportările, o fost strașnic,
nu le-o dat voie să iei nimic din casă.
Numai o plapumă, o piernă,
și acolo cât-i ceva hainii.
Restul tot o rămas aici.
Nu fost drept și aici o s-o făcut.
Nu fost drept.
Da, noi am patimit.
Asta lacrimile mamei, toate durerele,
toată scârba asta, o fost,
și nimeni n-as în eu întoarca,
prin ce am trecut,
nimeni nu întoarce, nimic înapoi.
Asta nu mă să fie așa, să nu se mai ripeti
pentru alte generații de oameni,
să nu se ripeti, toate.
Aia este nidreptețcă, o fost nidreptate.
O fost nidreptate.
Asta e să nu se ripeti.
