De profesios în militar, în armata română.
Cariera mi-am început tot într-o unitată de parașutiști.
Mi-am ales meseria aceasta pentru că mi-a plăcut zborul și tot ce ține de parașutiză.
Așa am ajuns să termin în cursurile US Army Ranger School și apoi să plec în misiunea nafară-ațării.
Ier am în misiune în Afganistan în 2006.
Am încercat să-mi salvezi niște colegi dintr-un tab, ce tot mai explodase,
și am încălcat ea unsul în pe umina antipersonal. Așa am rămas fără piciorul drept.
Cât timp aștept la melicopterul de salvare, nu mă gândam decât ce o să fac de acum înainte.
Ca și în alte situații, mi-am spus că cea întotdeauna oară te face mai puternic.
Accidentul a fost pentru mine un nou început și nu n-a apărat în sfârșit.
Primul lucru pe care l-am făcut după atasarea protezei a fost acest lucru,
că l-am făcut după atasarea protezei, a fost să mă obțin permisul pentru motociclătă și mașina.
Când mă mântos la serviciu, am înființat asociația de caritate din armata româniei Camarazii.
Tot ca urmare accidentului, am cunoscut-o și pe prietena mea.
Acum trei ani am elat un interviu. Evident la vorba tot despre accidentul meu.
În preună, când am făcut acest lucru, am făcut acest lucru,
când am făcut acest lucru, am făcut acest lucru,
când am făcut acest lucru, când am făcut acest lucru,
când am făcut acest lucru, când am făcut acest lucru,
când am frumos ce ra asa la vorba tot despre accidentul mi-o.
În preună, am ajuns tot dahurtă un accident, în urmă care am clăsANS alie, s-o fă Luna.
Cidântul nu înseamnă în aparat sfârșitul.
Cidântul nu înseamnă în aparat sfârșitul.
