Ce viștoți sunt băgnește!
Beeeeeee!
Sunt băgnește și urmării băgnește!
Iup!
Călă care mea!
Iuhuuu!
Beeeeeee!
Ha ha!
Vă! Ha! Vă!
Vitează-le!
Ai invicit copițele!
Sunt băgnește!
Nu văd răbiță!
Nu văd răbiță!
Nu văd răbiță!
Nu văd răbiță!
Și prea că prima!
Așa!
Nu e nimic!
Pleacă una!
Pleacă doar!
Nu e problemă!
Pleacă, pleacă!
Mai pleacă încă una!
Așa!
Așa!
Într-o zi,
mergând spre casă,
preuna cu fiorul meu,
și în urmă o nouă discuție
destul de aprinser,
mă întreabă!
Mami!
De ce nu vii cu teatul de popuși
la noi în grădimeță?
Mi s-a apărut o idee genială!
Am la legătura cu
Andrei Rusu,
fost popușat,
și actual popușat,
pe care știu de când aveți în ceanș
și eu n-am sigură că o să-i placă idea mea,
și ne-am pus pe treabă!
Ne-am gândit cum să nămim trupa,
cum, ce piesul să facem,
cum o să ne descurcăm,
ce o să facem cu popușile,
pentru că n-aveam popuși,
n-aveam nimic!
M-am zis la carfură,
am cumpărat un balii pentru copii,
o perne de trei lei,
și mi-am construit o popușă.
I-am pus numele de
Călăpoțel.
El este Călăpoțel.
Așa cum totul nu este întâmplător,
și în fiecare,
așa zis întâmplare
există o poveste,
eu am cunoscut-o pe Cristina Dene
și înainte să o cunosc
din vorbe,
din poveste.
Iar când am intrat în această mănsardă
și am văzut cele 400 de popuși,
am reintrat în lumea copilăriei mele,
și am spus, da, vreau!
Am uștemit cele 450 de popuși,
de la Gabriela Stamartianen,
sau Tanti Gabi, cum îi spunea noi,
mentorul meu,
care mi-a pus această pasiune în moi,
încă de când aveam șapte mari.
Haaa, la un pante din Calamea,
nimic nu poate sta în care,
Iuhuuu!
Haaa, am cel mai mare coambe de lume!
Așa, încă mihanie o morită!
Haaa, sunt cel mai vită,
așa-l mai mare!
Totul în Calamea!
Iuhuuu!
Bună dimineața, Ieduțule!
Bună dimineața!
Te fac poate multă sacrificii
ca să repui teatul de popuși acolo unde este.
În primul rând, pentru că foarte mulți oameni
au devenit reticind la acel gen de artă,
foarte mulți oameni,
consideră că teatul de popuși,
dacă copilul a depășit vârsta de 10 ani,
nu mai este discurs să urmărească teatul de popuși,
mi s-a întâmplat de multe ori
să fie un trebat de ce dăm teatul de popuși
mai este pentru un copilul de 10 ani,
deja este mare.
Lucu' care pe mine m-a șocat un pic și m-a uimit,
pentru că teatul de popuși
este nu numai pentru copiii,
este și pentru oameni mari, pentru noi,
suntem copiii până în ultima clipă apieții.
Acum, după ani și ani,
am reușit
să am trupă mea,
propria mea trupă de teatul de popuși,
clopoțel,
și să primesc în dar
toată aceste popuși menunate,
care nu fac decât să bucure copiii cât mai mult,
să ofere veselie,
nu numai lor.
Bună ziua copii.
