Cum non saeva videt de coelo fulmina ferri,
Et nusquam hostilis tela cruenta manus,
Tristia non usquam functorum funera duci,
Nec mala quoque alio dicta venire modo.
Et nunc luctifico cruciatur corda dolore
Irato nunc sic increpat ore DEUM. 〈 Impatientia Ionae 〉  
Hęcne tuae veniunt constantia foedera linguae?
Sicne tuisque soles imposuisse viris?
Ecce procul patriis per te sum missus ab oris,
Assyriis pugnas excidiumque ferens
Et quoniam miti scibam te pectore, nec te
Perdere conversos morte solere viros,
Consilio volui certo per caerula ponti
Effugere, et pondus non subisse grave.
Ne forte externis non verax esse viderer,
Nec trepido vanas spargere in orbe minas.
Tu tamen e mediis extractum fluctibus huc me
Mittis ut iniustis nuntia dira feram.
Cur igitur video vero tua verba carere?
Cur verus fatis finis abesse solet?
Nunc ego crudeli cupiam succumbere morti,
Nunc cupio tenebris occubuisse nigris.
Nam quid vita iuvet falso deprensus ab ore
Falsa peregrinis verba tulisse viris?
Si tibi nunc aliqua est perituri cura prophetae,
Me celeri facias morte perire, DEUS.
Ista furībundo dicebat pectore vates,
Cum rursum omnipotens talia verba dedit.
